Essence

Unui vechi prieten

2011-09-15T20:51:00.002+03:00

I-as spune ca imi pare rau ca am pierdut legatura din cauza mea, a lui, nu conteaza, tot ce conteaza este ca as vrea sa-mi acorde macar 2 minute sa-i zic tot ce am in minte de un an... toate ocaziile de care am vrut sa profit pentru a-i spune o vorba buna mi-au fost spulberate de el.. cu rautatea din privere sau poate doar m-a ferit de o respingere dureroasa. Dar asta oricum nu m-ar fi impiedicat, pentru ca imi place sa spun tot ce am de spus... de la el am invatat sa nu "mai" mint si asta este unul dintre lucrurile pentru care as vrea sa-i multumesc.
Oare atunci cand o sa aiba sotie, copii o sa se uite in urma si o sa zambeasca in sfarsit in fata acestei situatii, o sa priveasca in fata si o sa ma salute daca ma vede pe strada, o sa vada din afara ca m-am maturizat si ca am invatat din greseli? Sau asta e doar ceea ce imi doresc eu, iar el nu o sa mai dea acea pagina in apoi niciodata?
Scriu asta, pentru ca nu pot sa vorbesc cu nimeni despre subiectul asta, nu vreau sa recunosc probabil ca am ramas blocata in trecut.

Pentru ca :

2011-03-18T19:05:00.001+02:00

Imi esti alaturi
Eu sunt ultima persoana cu care iti inchei ziua
Eu sunt prima persoana cu care iti incepi ziua
Esti cel mai romatic suflet pe care l-am intalnit
Ador sa adorm in bratele tale protectoare
Ador sa-ti simt moliciunea buzelor
Iti ador zambetul senin
O strangere in brate este mult mai intensa decat orice
Am simtit ca imi plange sufletul dupa tine
Pana si Minnie spune ca il adora pe Mickey
Ma faci sa ma simt cum nu a mai facut-o nimeni
As vrea sa imbatranesc langa tine
Nu-mi trebuie nimic altceva
M-ai facut sa ma maturizez
Lasi de la tine doar pentru a fii totul perfect
Stii cand e momentul potrivit sa ma iei de mana
Ai incredere in mine
Nu o sa te dezamagesc niciodata
Mereu o sa fie mai bine si mai roz
Pe strada mea este intotdeauna soare, deoarece iti aud vocea
Te asemeni foarte mult cu cea mai importanta persoana din viata mea
Te consider un semn de la ea
Iti place sa vorbesti cu mine despre ea
Imi place sa vorbesc cu tine despre ea si sa plang
De fiecare data cand ne certam te iubesc mai mult
Esti a 2-a persoana cu care nu pot sa ma cert asa cum obisnuiam sa o fac
Stii sa inveti din greseli
Stii sa ma asculti
M-ai linistit in cele mai penibile situatii
Ti-ai luat "concediu" cu mine
M-ai luat in brate cand aveam nevoie de asta
Ma iubesti din toata fiinta ta!

Nu scriu poezii,...

2011-02-13T20:08:00.002+02:00

...Dar stiu sa-ti spun cum este cand simt ca sunt cu un pas... si cu inca unul mai aproape de visare, mai aproape de tot cea ce ma umple de vitalitate, de tine. Cand simt ca vine furtuna asupra mea imi arunc privirea catre trecut si uneori catre viitor... viitorul meu alaturi de tine, si zambesc, imi las imaginatia sa pluteasca, o vad cum pleaca departe de trupul meu...
Un timp relativ scurt mi-a aratat cum este viata mea langa cineva special, care mi-a aratat ce inseamna respectul... inseamna iubire. Eu, la randul meu am dat la o parte ceata densa din mintea ta si te-am invatat sa descperi ce inseamna sa fi copil, sa stii sa glumesti, sa razi, sa privesti,sa iubesti, sa traiesti ca un copil.
Mi-ai aratat calea spre emotia sufleteasca... si ma repet cat de frumos poate sa fie sa te trezesti alaturi de cineva care iti spune "Te iubesc, nu vreau sa te pierd niciodata" ?... este absolut indescriptibil, poate doar acele picaturi sclipitoare si umede pot explica ce se intampla cu tine in momentul ala.
As vrea sa te pot lua cu mine in orice vis sau cosmar... sa ai grija de mine cand incep sa plang in noapte, sa-mi atingi pielea si sa-mi lasi urma mirosului tau impregnata pentru eternitate.
Cand imi este mai greu incep sa-ti caut cu disperarea privirea in mintea mea si ce crezi? este atat de usor!... esti prima persoana la care ma gandesc cand inchid ochii, respectiv cand ma trezesc, esti aerul de care am nevoie pentru a continua, esti tot ceea ce mi-am dorit vreodata.
Nu vreau sa ma uit in urma, vreau doar sa privesc inainte ca orice om curajos... dar orice om curajos, cateodata mai are nevoie de o imbratisare plina de caldura ta!

Mija...

2010-12-15T19:26:00.002+02:00

Iti aduci aminte? Mereu cand mancam amandoua mamaliga cu branza aveai grija sa-mi amintesti cum erai tu poreclita in copilarie din cauza faptului ca mancai mamaliga cu mana.
Este prea tarziu sa las loc regretelor, dar in acelasi timp imi este imposibil... de greu. Ma simt exact ca acum cinci luni, debusolata si trista pentru ca stii foarte bine cat de mult inseamna spiritul de sarbatoare pentru mine... acum, ceva este schimbat si as fi vrut sa nu fie. As fi vrut ca mirosul sarmaleleor pe care o sa-l simt in ziua de Craciun sa fie facute de tine, sa te vad intampinandu-ma in pragul casei si urandu-mi "Craciun fericit!", sa ma intrebi din cinci in cinci minute daca sunt bine si daca mai vreau ceva... momente in care ma scoteai din sarite aproape deoarece eu incercam sa ma abtin cat de cat, dar tu, mamaie imi spuneai ca nu este nevoie sa slabesc... "stii ca ai anemie..." ( asta a fost acum un an).
Zilele trecute cred ca te-am facut cea mai fericita mamaie... am aparut la televizor, si nu in orice postura, ba chiar in cea de reporter. Asta a fost doar inceputul, crede-ma, doar ti-am promis.
Am momente in care ma uit cu ochii goi la cer si pun un milion de intrebari, ca mai apoi sa-mi dau seama ca gresesc pentru ca tie iti este foarte bine acolo unde esti acum.
Intotdeauna ai fost prima care imi daruia cadoul de Craciun... de data asta vreau ceva mult mai special, un vis.

Deconecteaza-te!

2010-12-13T19:55:00.002+02:00

Invata sa-ti cheltui banii intr-un mod folsitor.

Prietenilor mei

2010-12-06T20:30:00.005+02:00

Ce pot spune?! Imaginile de mai sus sugereaza TOTUL, si cand spun totul exact la asta ma refer. Sunt oamenii fara de care nu as putea rezista in nebunia asta crunta, sunt evadarea mea din rutina zilnica, iesirea din cele mai grele probleme, sunt prietenii mei.
Am numai 17 ani si imi pare rau ca am ajuns sa trag concluzia asta atat de devreme, insa prieteni sunt foarte putini, iar atunci cand ai norocul sa intalnesti asemenea persoane, nu le da drumu orice ar fi!... lupta pentru ei ca si cand ar fi ultimi, pentru ca acum nu ne dam seama, dar ei chiar poti fi ultimi, fiecare om fiind unic.
Atunci cand suntem mici le spunem tuturor cunostiintelor prieteni, nestiind cum stau lucrurile defapt.
Peste ani, cand o sa realizez cat timp a trecut de cand ne cunoastem o sa fie minunat... o sa depanam amintiri, o sa ne amuzam de faptul ca nu aveam curajul sa spunem anumite lucruri, o sa ne amintim cum ne faceam de ras, Cosmina in fata baietilor, o sa ne numim fraiere cand o sa ne aducem aminte cat am stat sa steptam o pizza si o sa avem fluturi in stomac cand o sa ne aducem aminte de primul "Te iubesc".
Mi-as dori sa fim mereu ca acum, veseli, iertatori, simpatici... mi-as dori sa nu ne schimbe lumea in care traim.
Pe mine ma stiti... o sa va epuizez bateria telefonului in cazul in care o sa faceti asa ceva.

O gladiola, un inger

2010-11-18T21:52:00.002+02:00

O stea la care ma pot uita, considerand-o steaua mea norocoasa, considerand-o "tu"!
Tu cea care mi-ai fost o a-2-a mama, care ai avut grija de mine inca din prima zi de viata, care mi-ai intins o mana in cele mai grele momente din viata mea... totusi, ai ratat unul, acela in care tu erai pe un pat de spital si eu te jeleam... tu in a carei privire nu ma puteam uita decat cu recunostinta si dragoste, tu... cea pe care nu m-am suparat niciodata si cu care nu m-am putut certa vreodata, numai tu stiai ce imi place sa-mi faci de mancare, si o faceai atat de bine.
Nu trece zi fara sa ma gandesc la tine, mamaie si sa-mi doresc sa fiu macar pe jumatate din ce ai fost tu.
Cand veneam la tine numai tu vorbeai, imi povesteai tot ce aveai pe suflet, acum este ingrazitor sa vina la tine "acasa" si sa vorbesc de una singura cu speranta ca poate exista un Dumnezeu, ca poate ma auzi, ca vrei sa ma auzi.
Nu cred ca exista ceva mai puternic in mine in momentul de fata, decat sa te simt langa mine, sa-ti simt mirosul specific, blandetea, sa pot face ceva pentru tine, sa te pot ajuta intr-un fel... nu vreau sa te intorci aici pentru ca este prea crud pentru o fiinta gingasa ca tine, vreau doar sa revi pentru mine, numai pentru mine.
Vin sarbatorile si nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa fie ziua de Craciun fara tine... pustie!

No da' cine-i asta?

2010-09-29T09:47:00.002+03:00

Este unul dintre colegii mei de la Scoala de Televiziune... s-a nimerit a fi si cel mai zapacit. Are o pasiune apriga pentru blogul meu si am zis sa-i fac o bucurie scriind despre el.
Numele lui este Radu si este sudent la Jurnalism si... sta la camin. Nu cred ca va dati seama ce o sa faca copilasul asta pe tot parcursul sederii sale acolo, un lucru este cert in cateva zile o sa te cunoasca jumatate de camin, Antipaticule!
Se face placut de catre ceilalti prin felul sau de a fi, intotdeauna pus pe sotii, avand o atractie specifica fata de sexul feminin este inconjurat mereu de domnisoare sau doamne.
Este un romantic deoarece numai unul ar putea refuza o pereche de craci frumosi si un posterior pe masura(ca cel al tipei de sambata)... chiar daca fata nu prea o avantaja, pentru unii asta nu reprezinta un impediment.
Ii pasa de cei din jurul lui... este ca un fel de condica ce trebuie semnata. Daca nu vi o zi la cursuri este singurul care te intreaba de ce nu ai venit.
Dupa cum se vede si in poza, ii place sa se distreze, defapt cred ca asa isi traiesti si viata... distrandu-se. Pentru asta ar trebui luat drept exemplu, eu nu l-am vazut pe Radu timp de trei luni suparat sau nervos. Bravo!
Ah era sa uit de accentul lui, care este foarte dragut dealtfel... pana la urma conteaza persoana, nu cum vorbeste.
Merita sa faceti cunostiinta cu el!
Domnisoara de mine si-a facut treaba, acum este randul tau!:)))

Sunt prima?

2010-09-28T21:48:00.004+03:00

Oricum pentru tine ziua de nastere are o insemnatate puternica si nu reprezinta numai o zi, ci o intreaga saptamana... asa ca pot sa-ti spun de pe acum La multi ani!
Esti important pentru mine si de aceea imi doresc sa fii si fericit "alaturi de cine vrei tu". Stiu ca uneori alegerea e dificila, dar ratiunea sau inima te vor ghida acolo unde tie o sa-ti fie bine.
A trecut putin si totusi parca a trecut o eternitate de cand te stiu asa, indeaproape...cum esti tu defapt, un copil.
Ai fost motivul pentru care am renuntat la trecut si tin sa-ti multumesc pentru asta, pentru ca mi-ai deschis ochii spre ceva mai bun.
Am gasit in tine un prieten atunci cand am avut nevoie, dar si un iubit.
Apreciez faptul ca stii sa spui Nu, deoarece in ziua de azi rar mai gasesti asa ceva, ca stii sa spui Da unei prietenii si in momente mai dificile... ca te respecti pe tine.
In curand 17 ani si odata cu ei - un an de copilarie. Iti doresc cati mai multi inainte si... nu uita! daca o sa ajungi politist stii ce ai de facut.
.. ......!

Love is for free

2010-09-01T20:48:00.002+03:00

Este ca si cand primavara a venit din nou... floriile au prins viata, animalutele au iesit din culcusul lor, soarele straluceste mai frumos ca niciodata, prospetimea aerului te face sa-ti pierzi capul... numai ca nu este un anotimp este vitalitate.
Inveti sa zbori catre fericire, sa cazi in extaz si sa te inalti din nou spre aceea nostalgie care iti ofera toata energia si suportul pentru a merge inainte, pentru a te intreba in fiecare dimineata daca este vis sau agonie, daca aceea silueta de pe plaja din vis este el.
Acum ceva vreme totul se intampla intr-un vis acum, este realitate.

I wanna fly with you

2010-08-24T16:24:00.003+03:00

Departe de tot!
Acolo unde e mereu soare, norii sunt senini, iar luna ne zambeste.
Acolo unde canta pasari colorate, latra cainii... acolo unde floriile zboara.
Acolo unde o imbratisare face cat o mie de cuvinte, iar un sarut cat o multitudine de zile insorite.
Acolo unde o strangere de mana ramane vesnica intiparita pe piele,
Acolo unde doua cuvinte spuse la ureche le vei auzi mereu, le vei simti dandu-ti fiori.
Acolo unde pentru un zambet esti in stare de orice...
Ai vrea sa atingi cerul cu buricul degetelor, sa fi o furnica pentru ca nimeni sa nu te mai vad vreodata, decat el, sa poti stapani venirea furtunilor... nu sa le simti furia, care se revarsa asupra ta cu viteza.
Te-ai ascunde in cel mai sinistru colt si lacrimile ar incepe sa curga.
Dar... tu ai spus "stop!"
Lucrurilor rele din viata ta.
Ai urat "bun venit!"
Acelor clipe magnifice pe care o sa le simti din plin
Atunci cand soarele rasare...
Sa te trezesti in fiecare dimineata langa...
Langa cine merita, langa cine crezi tu ca merita... pentru tot restul vietii si dincolo de ea.

Obsession

2010-08-15T11:41:00.001+03:00

Please, don't look back!

2010-08-12T20:26:00.004+03:00

Atunci cand ziua de maine iti ofera ceva mult mai bun decat cea de ieri de ce sa nu o faci?, de ce sa nu privesti numai si numai inainte?... poate pentru ca iti este frica de consecinte, poate pentru ca o sa regreti sau poate ca o sa fii cel mai fericit om de pe pamant. Nu ai de unde sa stii ce se ascunde dincolo de luna si stele, dincolo de masca accea pe care o poarta zilnic pentru a face fata realitatii, una dura.
Eu sunt pe principiul ca un om invata din greseli si cum greselile se pot repara, daca asta iti doresti atunci de ce sa mai stai pe ganduri? Totusi, nu te poti departaja de acele amintiri din trecut, inca te ravasesc, dar tu esti mai puternica decat ele, mai puternica decat orice pentru ca la sfarsitul fiecarei zile ai pe cineva care sa-ti spuna "noapte buna", pe cineva care te motiveaza, te face sa lupti pentru el, indiferent care ar fi consecintele... nu pot fi total negative pentru ca exista un el.
Desigur ca sunt unele persoane care nu mai fac parte din viata ta si pentru care merita sa arunci un ochi in urma, persoane care te-au iubit cu adevarat si care nu ti-ar fi facut rau, cum ar fi bunica mea.
Sunt fericita si impacata sufleteste... dupa aproape o luna de melancolie pot spune ca am invatat din nou sa zambesc cu rasul meu cel normal, pe cel fals l-am pus la naftalina.
Cateodata ma pun in pat si reflectez asupra vietii mele, asupra a ceea ce am realizat pana acum... mai nimic as putea zice, dar am speranta ca in urmatorii ani, si anume doi se va schimba ceva, voi fi altfel, iar cineva va fi mandru de mine...asa imi place sa cred.
Iar cateodata ma pun in pat si incep sa plang...

Din ce in ce mai greu

2010-08-08T20:20:00.003+03:00

Cu fiecare Duminica care trece pe langa mine imi dau seama ca esti plecata intr-o vacanta prelungita.
Unii vor sa scape de anumite lucruri care iti apartin, dar eu mi-as dori sa ma ingrop printre ele... sa-ti simt mirosul proaspat de sapun si parfum printre haine, in casa, sa ating si sa vad tot ce ai atins si ai vazut si tu pana acum patru saptamani, sa vorbesc cu oameni care te-au cunoscut si au spus la capataiul tau "... a fost o femeie dosebita", sa pot sa gatesc ca tine,nu sa ma ard cand incerc sa fac pateuri,vreau sa ma tina Cel de sus sanatoasa pentru a veni la tine tot restul vietii mele.
Cineva mi-a zis ca ii era frica sa stea singura in casa dupa ce murise bunicul ei. Sincer, nu stiu cum ar putea sa-ti fie frica de o persoana care stii ca te-a iubit atat de mult...nu ar fi in stare sa-ti faca asa ceva. Eu, una cred in asa ceva si in mintea mea eu asa vrea sa o vad pe mamaie in fata ochiilor, dar asta e putin probabil... macar sa te visez as vrea.

Mi-ai demonstrat multe...

2010-08-08T12:22:00.004+03:00

...Si de aceea vreau sa-ti urez toate cele bune in modul meu specific.
Vreau sa incep prin a spune "imi pare rau"... pentru tensiuniile care s-au creat intre noi, pentru faptul ca nu am apucat sa-ti spun eu prima... si pentru ca nu stiu ce sa cred in momentul asta... nu e din cauza ca nu te cunosc suficient de bine, ci doar pentru ca nu o sa ma iau, cel putin acum, dupa prostiile pe care le scoti.
Sincer, nu ma asteptam sa devenim asa de apropiate si vreau sa stii ca nu o sa renunt la prietenia ta pentru nimic in lume.
Esti o persoana foarte pisicoasa, cinstita, inteligenta, de incredere... o persoana pe care cu siguranta o sa o iubesc mult timp de acum in colo.
Esti una dintre cele patru fiinte de care o sa mi aduc aminte cu drag atunci cand o sa trec pe langa liceu... o sa-mi amintesc de clipele in care stateam si ne bateam si ne enervam reciproc inloc sa ascultam povestiile plictisitoare ale lui Pasaila.
Poate ca suna ciudat, dar atunci cand tu esti fericita si eu sunt la fel...
Peste doua zile e ziua ta "ratusca"=))) si imi pare rau ca nu o sa fiu cu tine si ca nu o sa citesti asta exact atunci. Sa ai parte de tot ce iti doreste sufletul, sa fii sanatoasa si fericita... departe sau nu de aici.
Te iubesc!

Suntem hot=))

2010-08-04T13:10:00.003+03:00

Cred ca este cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat in ultimele luni... acela ca pentru cateva zile sunt departe de strazile aglomerate ale Bucurestiului, de probleme. Ma refugiez pe ulitele unei comune, intr-o piscina care este gata sa-mi ofere tot ce vreau... adica racoare si relaxare in concordanta cu putin soare.
Noptii petrecute in fata televizorului, pe canalul "Taraf TV"=)))... pot sa spun ca faceam pe noi de ras la aparitia unei curvistine blonde care se misca lasciv pe manele:|.
Caty... ce pot spune despre ea? O iubesc mult de tot pentru ceea ce ea cu adevarat, o sora exceptionala, o prietena minunata, mereu pusa pe glume=))) care avea grija sa-mi atraga atentia atunci cand blonda hot tocmai isi baga un deget in si anume, fund.
La capatul firului cineva a contribuit la aceasta atmosfera incendiara de ras...nu zic multumesc, zic doar "aha":P.

Heaven is a better place!

2010-07-22T17:12:00.005+03:00

Repede si usor sunt cele mai potrivite cuvinte pentru a descrie disparitia celei mai importante persoane din viata mea.
Acum o saptamana si putine zile ma aflam pe holul unui spital, negand cu disperarea ceea ce stiam ca o sa se intample, dar nu asa curand. Nu puteam sa inteleg cum acum cateva ore ma bucuram ca nu are leucemie, iar peste putin timp ma dadeam cu capul de perete,la propriu deoarece o vedeam cu ochii mei cum se zbate intre viata si un loc mai bun, iar eu nu puteam face nimic, nici macar sa o tin de mana si sa-i spun ca o iubesc. Asta este tot ceea ce regret in momentul de fata... faptul ca m-au dat afara de la U.T.I.C, iar eu nu am ripostat decat de doua ori, eu care fac ca toti draci cand cineva nu ma lasa sa fac ce cred eu ca este bine, eu care am stat langa ea mereu si care m-am zbatut sa aflu si sa cred in doctori. Defapt cred ca asta a fost ceea ce m-a impiedicat sa intru peste ei si sa-i iau bag undeva... am avut incredere in ei, in medici... prea multa poate. Niciodata nu o sa-i uit expresia doctorului Margulescu si dara de frig, de tristete pe care le-a lasat in urma, alergand sper salon. A fost un cliseu, stiam ca s-a intamplat ceva rau, dar nu vroiam sa recunosc. In momentul in care el impreuna cu o asistenta au venit cu lumanarea am crezut ca am murit si eu odata cu ea. Cateva clipe am crezut ca Cel de sus mi-a intors spatele, dar apoi cand am pus mana pe ea mi-am dat seama ca i-a facut un bine... asta vroia si ea, sa plece undeva unde sa nu o deranjeze nimeni.
Eu ma alin zilnic gandindu-ma la asta, dar altii care nu au cu ce sa se consoleze cum rezista?... mi-a fost foarte greu sa scriu toate acestea, abia dupa a 4 a incercare am reusit fara sa-mi curga o lacrima sarata.
"Mamaie, sunt langa tine!"

Am zis “DA”

2010-06-28T20:13:00.001+03:00

Ce poate fi mai frumos decat o plimbare in parc de dimineata alaturi de prietena ta?
Multe ar spune unii, dar eu sunt de parere ca nu. Totusi, in momentul in care un cuplu de Coreeni simpatici, studenti la teologie vin la tine pentru a te intreba daca vrei sa le asculti plictisitoarele teorii te gandesti ca exista ceva mai bun, dar le raspunzi afirmativ deoarce vrei sa le oferi o impresie placuta despre tara ta. Cine se gandea ca un sudent la teologie ar incepe discutia cu urmatoarea propozitie?: “Sunt frumoase romancele!”… din acel moment totul a parut putin ciudat, mai ales in clipa in care au inceput sa ne explice despre Dumnezeu Mama si sa ne intrebe din cinci in cinci minute daca am inteles. Singurul lucru care era greu era faptul ca trebuia sa-i asculti cum iti citeau, cu aceea romana de balta o sumedenie de prostii, pe care oricum le citeai si tu in gand.
Atunci cand credeai ca au terminat mai scoteau cate ceva de pe undeva si-ti mai aratau.
In final, cand pur si simplu credeam ca o sa ma sufoc de ras daca ma mai uit odata in ochii aceia migdalati ce credeti ca face coreean-ul? Ne cere numerele de telefon
(student la teologie fiind) pentru a ne intalni cu el sa mergem la X Biserica. In momentul acela prietena mea i-a luat agenda si a inventat un numar, ca mai apoi, in clipa urmatoare sa se scuze ca nu are telefonul la ea deoarce tipul tocmai ce sunase la acel numar. Pana la urma am scapat de ei sincer, nu stiu cum.
In sambata aceea cred ca a fost invazia coreenilor pentru ca ne-am mai inatlnit cu vreo 3 cupluri, unii dintre ei vrand sa ne explice inca o data aceea minuanta teorie despre Dumnezeu Mama. I-am refuzat politicos…. Ce credeti ca ne-au intrebat? “Ati inteles?”
Ce puteam sa le spunem?... nu, nu am inteles nimic… mai vrem inca o data!!!
Nu stiu ce impresie le-am dat celor doi, dar pur si simplu am avut un moment in care am izbucnit in ras, iar ei ma intrebau de ce rad? Doamneee cum poti sa intrebi asa ceva? Pe bune, imi citesti niste fraze intr-o romana pocita si vrei sa stau indiferenta la asa ceva?
Cert este ca nu o sa mai zic niciodata “DA” la o practica sau ceva de genul.

Spui cuvinte mari...

2010-06-17T14:05:00.002+03:00

De ce trebuie sa promitem ceva cand stim ca oricum nu o sa tinem cont de asta? Doar pentru a face rau celor implicati? sau pentru ca pur si simplu asta este felul nostru de a fi?
Este asa de usor sa ne facem iluzii, sa traim intr-o lume roz, care defapt este gri, sa simtim cum trece totul pe langa noi, toate rautatile, minciunile, barfele... ne lasa indiferenti, pentru moment. In clipa in care ne sunt taiate aripile totul pare atat de clar. Tot ceea ce am vrut sa ocolim pana acum isi arata adevarata valoarea, una negativa, care pana azi a fost acoperita de o ceata densa.
Cel mai rau lucru care ramane in urma unei asemenea fapte este dezamagirea, care fie ca vrei, fie ca nu vrei te copleseste, dar nu suficient pentru a trece peste.
Cred ca singurul care ne poate ajuta este timpul. Odata cu trecere lui, uitam sau vrem sa uitam. Eu cred ca nimeni nu uita daca nu vrea acest lucru. Personal, nu vreau sa uit nimic din ce a fost frumos indiferent alaturi de cine am trait acele momente, ci numai clipele neplacute care nu mi-au adus altceva decat durere sau nervi.
Nu ai de ce sa astepti... atunci cand ai ocazia sa dai cu piciorul unui lucru care nu se arata intotdeauna placut, chiar foarte rar.
Lasa-l!, treci peste!

Ultimul "clontopel"

2010-06-13T10:20:00.003+03:00

Ultimele strangeri de mana, ultimele priviri aruncate patimas, ultimele barfe despre fusta colegei, ultimele dragalaseni, ultimi fiori... pe anul asta.
A fost mai emotionant ca anul trecut chiar daca acum abia asteptam aceste trei luni de relaxare, dar si de uitare. Pentru mine cred ca anul acesta o sa ramana mereu in amintirea mea deoarece s-a rupt ceva din mine... ceva ce nu am cum sa mai recuperez, dar asa este mai bine.

Out of my life!

2010-05-30T10:48:00.002+03:00

Cred ca sunt putin masochista, altfel nu inteleg de ce imi place sa-mi fac rau singura... bine,poate cu putin ajutor din partea altor persoane de sex opus. Imi place sa traiesc acel sentiment care te face sa ai fluturi in stomac, care te face sa visezi cu ochii deschisi, care nu te lasa sa gandesti rational decat o ora din 24, care iti mananca nervii pe care ii mai ai si care te pune sa te uiti din 5 in 5 minute la telefon... poate, poate s-a schimbat ceva, dar sa fim seriosi ce ar putea sa se schimbe?...nimic, nici macar acele vorbe pe care le citesti nu ii apartin in totalitate.
Dar nu trebuie sa disperam, aceea persoana care va face sa simtiti acele trairi poate fi usor de inlocuit, daca nu cu un altul, atunci cu o bucatica de ciocolata, cu o partida de shopping, un tratament cosmetic si poate chiar cu o aventura.
Cu si fara tine... este la fel!

Fum dulce amarui

2010-05-22T11:33:00.002+03:00

Încă de când suntem mici, părinţii şi bunicii ne povestesc despre întâmplările din viaţa lor, care de majoritatea dăţilor nu sunt foarte fericite, unii dintre ei trăind pe propria piele perioada celui de-al doilea război mondial. Sigur că la un moment dat ajungi să le ştii pe dinafară, deoarece le-am auzit de atâtea ori, încît le visăm chiar şi noaptea. Totuşi, este bine să ai ce să le povesteşti copiilor tăi, care, ca şi mine de altfel, o să fie entuziasmaţi şi în acelaşi timp o să capete o culoare tristă la auzul diverselor întamplări.
Mi-am făcut un obicei din a mă duce în fiecare duminică la bunicii mei pentru a profita din plin de ei, acum cât mai sunt lângă mine. De fiecare dată când retrăieşte acele amintiri ale copilăriei, bunicii mele, Lina, încep să i se umezească ochii...ochi care nu ar merita nici măcar o lacrimă să verse, dar care de-a lungul vieţii au plâns mult.
Astăzi este pentru prima oară în viaţa mea când am rugat-o să-mi înşire toate amănuntele pe care a omis să mi le spună vreodată şi pe care aş fi foarte bucuroasă să le ascult. Ştiam că o să fie foarte încântată, dar nu mă aşteptam chiar la aşa ceva:
- Niciodată nu am crezut că va fi cineva interesat de viaţa mea, aşa cum o faci tu, mamaie.
- Ştii ce mult îmi plac poveştile, iar dacă sunt unele adevărate, cu atât mai mult.
- Păi atunci hai să povestim! zise bunica.
Acţiunea se petrece prin anul 1937 vara, atunci când natura este aşa de frumoasă şi de însorită, încât ai putea sta ore în şir pe o bancă pentru a privi minunăţiile ce te înconjoară zi de zi, dar pe lângă care treci cu uşurinţă, deoarece timpul costă bani.
Pe atunci insa nu cred că exista o asemenea expresie, cel putin nu în satul Borduşani şi nu în ziua de 17 iulie, când avea să se nască cea de a doua membră a familiei Constantin, şi anume eu, spuse bunica Lina cu admiratie. Dupa cum ţi-am mai spus, nu aveam să fiu ultima, de bună seamă nefiind eu nici prima, deoarece pe vremea aceea ţăranii făceau cât mai mulţi copii, pentru a rămâne măcar cu unul, foametea având o importanţă foarte mare în decsul multor oameni.
Nu cumva să-ţi imaginezi că această ceremonie a avut loc la vreun spital, ci chiar în curtea din spatele casei, unde Anica, viitoare mamă, dădea de mâncare puilor, pentru a-şi face o ocupatie. Deşi era însărcinată în luna a noua, mama refuza să stea liniştita în casă, deoarece nu-şi putea lua gândul de la puişorii gălbiori, care în mintea ei nu puteau mânca decât din mâna ei. Având o experienţă anterioară, Anica ştia ce să facă atunci când va sosi momentul mult dorit. Şi iată-l că nu s-a lăsat aşteptat. A fost o naştere fără complicaţii, mama fiind ajutată şi de tatăl meu, Stamate. Se spune că acei copii care se nasc în luna iunie o să fie asemenea ei, zâmbăreţi ca un soare, frumoşi ca o gladiolă şi norocoşi. Nu avea să fie în totalitate aşa...
Mereu când îşi aduce aminte de perioadele ce aveau să urmeze, zâmbetul bunicii capătă forma unei linii drepte, incapabilă parcă să mai schiţeze un altul.
- Ce faci bunica? Gata? Păi ce, aşa se termină viaţa ta despre care întotdeauna spui că ar fi bună ca subiect de roman?
- ...Dar nu mai pot mamaie, ştii cât de greu îmi este.
- Nu-mi veni mie cu văicăreli de-astea... eşti cea mai puternică femeie pe care am cunsocut-o vreodată, crede-mă pe cuvânt, că doar nu te-am minţit niciodată.
- Eh... puternică am fost, acum nu a mai ramas nimic din mine, din ce am fost odată... cât de frumoasă eram. Eram subţirică, oacheşă şi cochetă, de întorceau capul după mine şi barbaţii şi femeile deopotriva.
- Încă eşti!!!...
- Mereu mă îmbărbătezi tu, scumpa mea.
- Pot să am onoarea de a continua povestea?
- Este tot ce mi-am dorit vreodată, zise bunica Lina cu lacrimi în ochi.
Copila creştea cât vezi cu ochii, se înălţa, se maturiza, se gândea ce vrea să se facă atunci când va fi mare. Era aşa de frumoasă... avea ochii verzi ca fundul mării, buzele subţirele şi roşii ca o zi aprigă de vară, nasul mititel, uşor în vânt... poate puţin durdulie, aşa cum este orice copilaş de vârsta ei. Deoarece parinţii erau foarte ocupaţi cu treburile agricole, Lina stătea mai mult cu sora ei mai mare Dada, căreia deşi nu-i convenea prea mult acest lucru încerca să se facă plăcută.
În următorii ani aveau să vină pe lume încă doi copii, pe nume Vasilica şi Ionică, pe cel din urma însă îl aştepta o soartă nu prea bună. Se poate spune că însăşi perioada în care s-au născut a fost îngrozitoare pentru întreaga lume, în 1939 izbucnind cel de-al doilea război mondial. Pana în anul 1941 totul a fost cât de cât normal, ca mai apoi să înceapă calvarul.
- Nu vrei să continui tu, mamaie?
- Nu ştiu dacă o să fiu în stare să duc povestea la bun sfârşit, dar o să încerc.
Zilele, lunile, anii care au urmat au fost de-a dreptul îngrozitori. Cred că cel mai important eveniment a fost foametea, care a nimicit sute de familii. Nu conta faptul că aveai pământ la câmp, pe care puteai să-l lucrezi ca să bagi şi tu ceva în gură, pentru ei nu conta nimic. Veneau în casele noastre soldaţi care de cele mai multe ori ne luau tot ce aveam de mâncare, nici pâinea ce ne-a dat-o Dumnezeu n-o mai aveam, de apă nu mai zic... îţi era şi frică să bei, deoarece de cele mai multe ori conţinea şi sânge. Era război, era foamete, sărăcie, dar cei care trebuiau să-ţi ia bani pentru pământ, pe care nici nu îl lucrai în acea perioadă, îţi luau. De cele mai multe ori ne luau din casă ce aveam pentru ca bani, de unde să le dai? Toată lumea era în doliu, parcă şi pomii plângeau... erau goi, şi ei şi noi. Nimeni nu s-a interesat de noi, să ne dea o coajă de pâine, ceva... din contră, ei ne luau ce ne mai rămăsese. Îmi aduc aminte ca şi acum când stăteam pe prispa casei, deoarece fusesem anunţaţi că putem ieşi, nu am apucat nici să vorbesc cu părul meu.... ce pere făcea săracul... şi într-o secundă mi-a trecut un „glonte” pe lângă cap, iar un militar, german cred că era, mi-a pus mâna la gură şi mi-a zis să nu strig că mă omoară. De fapt nici până azi nu ştiu ce a zis, deoarece a pronunţat o sumedenie de cuvinte nemţeşti încâlcite. Ca de obicei „a avut voie” să intre în casa noastră şi să se servească cu tot ce vroia.
- A avut noroc, zicea tata... tocmai ce l-a dat maică-ta cu sare şi l-am băgat în pivniţă. Nu mai am eu şansa să mă duc să prind plătică aşa ca aia până nu s-o termina calvarul.
Şi aşa a şi fost. Lunile care au urmat au fost parcă cele mai apăsătoare.... au apărut şi diverse boli aduse de străini, de aceea am fost nevoiţi să stăm în casă o perioadă lungă. Ne hrăneam numai cu mămăligă, şi atunci era prea bine dacă o aveam, pentru că mălaiul se găsea destul de greu şi dacă se găsea era luat de cei mai bogaţi.
Dar a trecut şi asta la fel cum au trecut toate, chiar dacă au lăsat în urmă pagube sufleteşti, vieţi şi vise furate.
Dupa anul 1945, soarele a răsărit şi pe strada noastră. Eu m-am dus la Bucureşti datorită unchiului Stănică. El a convins-o pe mama că este cel mai indicat pentru mine să urmez şcoala generală acolo, deoarece aveam înclinaţii spre lectură şi scris şi era păcat să se irosescă. Vasilica a rămas în Borduşani, unde învaţa croitoria cu soţia primarului, Ionică s-a hotărât să-şi încerce norocul în lume şi în următorii ani nu s-a mai auzit nimic despre el, iar Dada, pentru că era cea mai mare şi deja îi trecuse vremea de măritiş din cauza războiului, s-a hotărât să rămână acasă pentru a-i ajuta pe părinţi la treburile gospodăreşti. Pentru Dada războiul a avut o influenţă pozitivă, care i-a deschis ochii spre ce este bine.
-Îmi este aşşa dor de ea..., iar Vasilica nici nu vrea să audă de ea pentru că nu i-a dat lu’ nepota-su casa părintească. Nici acum că s-a dus nu are de gând să o înţeleagă.
-Buni, ştii şi tu cum au fost ele... nu te mai gândi că îţi faci rău singură şi nu vreau să mai văd acei ochişori migdalaţi plângând.
La şcoală am fost mereu printre primele zece din clasă, deoarece speram la ceva mult mai bun şi comod decât am avut pănă atunci şi totuşi îmi era ruşine la sfarşitul fiecărui an, când eram nevoită să urc pe scenă să-mi iau premiul în picioarele goale. Ma simţeam atât de singură şi goală sufleteşte.... faţă de celelalte fete eram foarte jos. Stăteam la cămin şi în fiecare seară trebuia să-mi spăl lenjeria intimă deoarece aveam una singura. De-a lungul anilor, colegele mele m-au ajutat foarte mult... cu ce au avut ele mai bun, haine, mâncare, ba chiar una dintre ele, Elena o chema, a vrut să-mi dea o sumă importantă de bani, dar părinţii mei nu au fost de acord să primesc. Le-ar fi fost ruşine să accepte aşa ceva, mai ales că ei credeau că are intenţii ascunse dacă este aşa de darnică. Elena s-a făcut foc şi pară când a auzit aşa ceva şi de aceea m-a rugat să-i aduc în Bucureşti pentru a petrece câteva zile alături de ea şi familia sa. Nici acum nu ştiu de ce au onorat acea invitaţie, având în vedere că drumul era destul de costisitor, dar au făcut alegerea corectă, pentru că s-au întors la fel de încântaţi ca şi mine. Părinţii fetei ne-au tratat ca pe nişte vechi prieteni. Niciodată nu mă mai simţisem atât de importantă.... niciodată nu mai mâncasem atât de multe bunătăţi cu atât de multe linguriţe şi furculiţe... niciodată nu mai dormisem într-un pat cu aşternutul din mătase... niciodată nu am crezut că o să trăiesc aşa ceva, că o să mi se cuvină tot ceea ce mi-au oferit acei oameni. Să nu-ţi închipui că dacă aveam o situatie materială proastă ne-am dus cu mâna goală. Tata prinsese vreo zece caraşi,, pe care mama i-a asezonat şi i-a prăjit cum ştia ea mai bine, plus două găini tinere şi o damigeană de vin roşu, ca pentru oamenii de viţă nobilă.
Elena a fost singura cu care am mai corespondat câţiva ani după terminarea liceului.
Mama, tata şi cele două surori ale mele aproape că mureau de foame numai ca să-mi trimită mie bani pentru a-mi cumpăra srictul necesar. Mi se rupea inima şi simţeam că o să-i dezamăgesc la un moment dat, dar tata îmi zicea mereu:
-Lasă tată, capitala nu e pentru tine, tu nu eşti o fetişcană cu părinţi bogaţi ca Elena. Indiferent de ce se va întâmpla, tu nu o să mă dezamăgeşti niciodată, nu o să regret nimic din ce am făcut pentru a te trimite la Bucureşti... şi mereu încheia cu... Stănică are dreptate.
Nici eu nu regret nimic... nimic în afară de faptul că nu am putut face o facultate. Ziua aceasta se apropia cu repeziciune... o visam noapte de noapte, ştiam că nu o să pot intra la facultatea pe care mi-o doresc, nu din cauza mediei, ci din cauză că eu nu aveam unde să stau în Bucureşti. Vestea că am fost între primele douăzeci la Facultatea de Tipografie avea să fie zdruncinată de vestea că în acel loc nu exista cămin. Neexistand cămin, toate visele mele se năruiau încetul cu încetul, deşi ştiam că asta avea să se întâmple. Singurele mele variante erau fie să mă duc la nea Stănică, fie sa mă întorc acasă cu coada între picioare. Prima variantă cădea din start, deoarece fratele mamei avea trei copii, o nevastă şi numai două camere, cea de-a doua variantă, la fel... refuzam ideea de a mă întoarce înapoi de unde am plecat, la sărăcie. Visul meu era să-mi scot familia din mizerie, nu să mă afund şi eu în ea. Insă nu am avut ce face. M-am întors acasă la mama, căreia i-am povestit ce mi s-a întamplat şi care mi-a explicat că ea nu are cu ce să mă susţină financiar si că singura soluţie care mi-a mai rămas ar fi să mă înscriu şi eu la acele cursuri de croitorie pe care le făcuse sora mea. Am refuzat. Parca aveam o presimţire, exact ca înainte de examen, numai că de data aceasta simţeam că avea să vina o veste mult mai bună. Visam mereu că vine nea Chivuţ, poştaşul, cu o telegramă pentru mine, dar nu apucam niciodată să o deschid, oricum ştiam că acolo o să fie un porumbel, nu o cioară.
Era o zi de duminică, ne pregăteam să mergem la biserică, iar mai apoi la masă, unde mama îl invitase pe nea Stănică şi familia sa. Nici nu ieşisem bine pe uliţa mare, că şi vine Chivuţ îmbracat în straie de duminică, să ne aducă ceva. Numai când l-am văzut în depărtare mi-a sărit inima din piept.
-Ce faci bre, nea Stamate?... să vezi ce fată ai tu, bre.
-Ce să fac Chivuţele, mă pregătesc să mă duc cu familia mea la biserică, aşa ca în fiecare duminică... ia zi! Ce-i cu mija mea?
-A primit o telegramă de la Bucureşti, bre şi pesemne că e ceva de bine.
-Pai şi ce îmi zici mă mie? Dăi-o ei!... iar îmi iau ăştia fata în capitala lor.
Am luat plicul, l-am deschis, am tras aer în piept, am deschis ochii şi am rămas mută de uimire. Era ultimul meu tren spre o viaţă mai bună.
„Avem nevoie urgentă de forţă de muncă tânără la Fabrica de Chibrituri. Persoanele interesate să se prezinte până mâine la ora 8:00 la doamna Popescu Tincuţa.”
Ajunsesem să cred că era singurul. Cu toţii am fost foarte fericiţi datorită veştii şi a doua zi dimineată am plecat cu nea Stănică spre Bucureşti, pentru a ajunge la ora 8:00 la Fabrica de Chibrituri. M-am înatâlnit cu o sumedenie de foşti colegi de liceu acolo, dar care, din păcate, nu au reuşit să se angajeze. Personal, mă aşteptam să angajeze mai multe persoane, dar pe lângă mine au mai admis vreo zece oameni. Eram dispusă să muncesc oricât pentru a face rost de bani şi pentru a le trimite şi alor mei câte ceva. Mă gândeam chiar, cum să fac să o bag şi pe Vasilica aici, să lucreze cu mine. La început a fost exact cum mă aşteptam... foarte obositor, dar măcar câştigam ceva, încât să mă descurc cât de cât. Fabrica avea şi cămin şi de aceea am rămas acolo. Lucrând numai de câteva zile, toţi ceilalţi îşi puneau întrebări despre mine, mai ales că eram foarte frumoasă, se întrebau ce caut eu în acest loc. Nu ştiu de ce au crezut ei că dacă mă urmăresc pe geamul de la baie când fac duş află mai multe despre mine, dar se pare că a functionat. Cu ocazia asta au aflat că sunt frumoasă şi cu şi fără haine. Am început cu munca de jos ca mai apoi să fiu avansată ca bucătăreasă la cantină. Nici nu ştii tu câti au mâncat mâncare ieşită din mâna mea... Jean Paler este unul dintre ei. M-am întâlnit zilele trecute cu el, uitase cum se milogea de mine pentru a-i mai pune înca o porţie în farfurie. Aşa e viaţa, când dai de ceva mai bun uiţi tot ce este rău.
Vreau să-ţi povestesc o întamplare care avea să-mi schimbe viaţa mai târziu. În fiecare săptămână se organizau baluri în fabrică pentru a mai destinde angajaţii, dar nu numai ei puteau să vină, toată lumea era invitată. Era pentru prima oara când mă duceam şi nu ştiam ce să port, deoarece nu aveam decât o fustă, o pereche de pantofi şi un constum întors pe toate părţile (înainte se obişnuia să duci un constum la croitor pentru a ţi-l întoarce şi pe partea cealaltă). Ca de obicei mi-a împrumutat o colegă o rochie foarte frumoasă, roşie, iar eu pe vremea aceea arătam superb în ea. Toată lumea a întors capul după mine când am intrat în sala cea mare... m-am aşezat împreună cu câteva colege la o masă şi am aşteptat lungul şir de invitaţii la dans. Îmi plăcea aşa de mult să dansez, încât nu conta cu cine, până când am observat privirea insistentă a unui bărbat, destul de aranjat şi din câte îmi aduceam eu aminte cred că era şofer, pentru că îl mai văzusem pe aici venind cu marfă. Era foarte hotărât. Cum m-a văzut că sunt singură a venit la mine şi mi-a zis:
-Îmi acordaţi acest dans, domnişoară?
-Sigur că da, tinere domn.
Din noaptea aceea am început să mă întâlnesc cu Costel, nu numai ocazional, ci şi intenţionat. Îmi plăcea de el doarece mă făcea să râd ca o copilă, să mă simt împlinită, pe moment cel puţin. Ca în orice relaţie, s-au întâmplat şi lucruri neplăcute. Eu nu suport să aştept un bărbat la întâlnire şi de data aceasta l-am aşteptat vreo două ore, nu că nu aş fi avut ce face, ci pur şi simplu nu îmi venea să cred că mi se întâmpla mie asta. De atunci nu am mai vorbit cu el vreo lună, timp în care venea în fiecare seară la camin şi stătea la intrare în genunchi, cu flori şi bomboane şi striga tot ce îi trecea prin cap. Am primit sute de reclamaţii şi de aceea, într-o zi am ieşit la poarta şi... vrând nevrând ne-am împăcat.
La muncă îmi mergea totul foarte bine, mai ales că o adusesem şi pe sora mea să muncească acolo. Vasilica trecuse prin nişte clipe groaznice alături de persoana greşită. Fusese căsătorită cu un om foarte rău, care nu pierdea nicio ocazie pentru a o lovi.
La urmatorul bal organizat la care am participat şi eu, mi s-a întâmplat o nenorocire, care a lăsat semne ce se văd şi acum în anumite locuri. Eram îmbrăcată elegant, când şefa Tincuţa îmi spune să mă duc până la bucătărie şi să pun o tavă de chibrituri în cutiuţe. Neşansa mea a fost că probabil eram mult prea distrată şi nu am observat când chibriturile au luat foc, iar în secunda următoare şi eu. În acelaşi timp am avut şi noroc, deoarece Costel era la bal şi, fiind singurul şofer, m-a dus cu maşina la spital. Am avut cele mai groaznice dureri din viaţa mea, simţeam un milion de ace care îmi străpungeau pielea. Când m-am externat a fost şi mai dureros, deoarece trebuia să-mi smulg singură toată pielea arsă.
In ultima vreme m-am tot gândit la fratele meu, Ionică, de care nu mai ştiam nimic, ca mai apoi să mă sune mămica şi să-mi spună că nu mai este printre noi, s-a aruncat de pe pod. Dar ştii cum e, odată cu o tragedie vine şi o bucurie. M-am măritat cu Costel şi m-am dus să locuiesc cu el şi parinţii săi în Ferentari. Acum regret că nu am rămas la cămin, deoarece acolo nu era mare diferenţă, dormeam într-o cămăruţă care era utilizată pe post de bucătărie şi pe care mai tarziu am adaptat-o noi. Nici eu nu am scapat de acea „acritură” pe nume Maria, ce îşi lua în serios rolul de soacră. Nu suporta faptul că eram foarte frumoasă, admirată de toţi bărbaţii şi că în ultima vreme apărusem în ziar. Nu o s-o uit niciodată pentru vorbele pe care mi le-a adresat atunci: „Numai femeile uşoare apar la ziar!” Nu am trăit bine alături de ea, dar nu aveai unde să te duci pe vremea aia, visam la ziua în care voi aduce pe lume o buburuză mică să-mi lumineze viaţa. Aşa s-a şi întâmplat, chiar dacă momentul propriu-zis a fost foarte dureros, pentru că am născut singură o scumpete de fată pe nume Florentina.
Din acel moment totul a devenit mult mai greu din punct de vedere financiar, dar nu regret nimic... zilele şi nopţile în care o căram în brate, iarna, pentru a o duce la cămin, deorece Maria era foarte prinsă cu bârfa şi spunea că cine şi-a făcut copii să şi-i crească. Costel stătea cu maşina în faţa curţii şi zicea că nu poate să ne ducă pentru că nu are voie, toţi parcă erau împotriva noastră. Aşa mă simţeam când alunecam pe jos, deoarce nu aveam cizme, ci o pereche ruptă de pantofi.
Îmi aduc aminte ca şi acum. Eram la fabrica, făceam de mâncare, când mă cheamă paznicul, Dorel, pentru a-mi da o scrisoare. Aveam fluturi în stomac când am luat-o în mână, dar nu de fericire, ştiam că nu este ceva ce o să mă înveselească şi avusesem dreptate. Prima dată nu am ştiut ce e, dar apoi am deschis larg ochii şi am citit „Citaţie de divorţ”. Am înlemnit. El chiar vroia să se despartă de mine. În noaptea următoare am dormit la cămin împreună cu Florentina, nu aveam de gând să mă întorc acolo şi nu aveam de gând să dau ochii cu el decât la prima înfăţişare din proces. În scurt timp am aflat şi de ce a facut acest lucru, îşi găsise o fetişcană mai mică decât el, căreia îi luase şi o haină de blană prin care îi declarase iubire veşnică. Dar nu am apucat prima înfăţişare din proces că a şi venit cu coada între picioare, ca un laş, să-mi ceară iertare şi să-mi spună cât de mult ţine la mine. Am cedat şi de data aceasta.
Am stat vreo zece ani în Ferentari, dar apoi ne-am luat inima în dinţi şi am hotărât să ne luăm un apartament în Drumul Taberei cu banii pe care reuşisem să-i economisim, ca mai apoi să trebuiască să plătim restul. Aş putea spune că în momentul în care m-am văzut la casa mea, am răsuflat uşurată. Îmi îndeplinisem oarecum visul de a veni în Bucureşti şi de a avea un loc al meu, o familie. La început a fost greu, iar pentru ca nu ne prea descurcam, am plecat în Italia, lăsând-o pe Florentina în grija surorii mele, Vasilica.
Acolo am trăit nişte momente absolut speciale. Lucram la Ambasadă şi de aceea aveam multe avantaje. Acasă trimitem lunar câte un pachet, pentru că fiind pe vremea comuniştilor nu prea aveau ce să facă cu banii. La scurt timp a murit Dada, la a cărei înmormântare nu am putut participa, mi-a părut aşa de rîu, dar nu aveam banii necesari atunci... tocmai ce ne cumpărasem şi noi câte un costum din mătase... asta ne-a trebuit. Când a împlinit Florentina optsprezece ani, ne-am întors în ţară pentru a o lua şi pe ea să vadă, să cunoască alte obiceiuri, alte culturi. Nu ne-am ales foarte bine momentul, deoarece prin cap îi trecea altceva la vremea aceea, fiind îndrăgostită până peste cap, acesta fiind probabil un motiv pentru care nu a intrat la facultate. După doi ani ne-am întors în ţară, deoarece Costel îşi găsise de lucru în tara, iar Vasilica îşi anunţase căsătoria cu Ştefan, viitorul soţ. Odată cu trecerea timpului toate au revenit la normal, fiecare dintre noi găsindu-şi fericirea şi liniştea alături de cineva drag.
Florentina s-a căsătorit cu un băiat foarte inteligent, a căror iubire avea să dea naştere unui bobocel pe nume Ana, parinţii mei şi-au găsit liniştea pe alte meleaguri, cele nelumeşti, Vasilica nu a fost atât de norocoasă ca noi, neputând să aibă copii a încercat sa-şi găsească împlinirea alături de soţul ei, care în cele din urmă şi-a arătat recunoştinţa faţă de ea.
-Bunica?! De ce râzi mereu când vorbeşti despre Vasi?
-Pentru că este sora pe care am visat să o am întotdeauna, aăa cum este ea, cu bune, cu rele, încăpăţânată şi în acelaşi timp drăgăstoasă.
-Ai visat? Mie mi-a spus cineva că visele sunt numai nişte iluzii, nu pot fi duse la bun sfârşit, şi totuşi există.
-Cine ţi-a spus acest lucru te-a minţit, draga bunicii. Crezi că aş mai fi ajuns eu aici dacă nu credeam în vise, în iubire, în depăşirea acelei situaţii sociale mizere pe care o aveam odată?
-Presupun că nu... nu cred că ai mai fi fost aici cu mine să-mi povesteşti toate astea.
-Ai dreptate! Dacă nu reuşeam să depăşesc acel fum dens prin care am trecut cu capul sus, probabil nu aş mai fi fost aici cu tine şi nu ti-aş mai fi spus acum „Te iubesc”. Tu eşti lucrul cel mai important din viaţa mea, pentru tine am făcut toate astea.
-Eşti cea mai simpatică bunică din lumea întreagă şi de aceea am să fac orice pentru tine. Când o să ai nevoie de mine voi fi lângă tine, nu ezita să mă chemi, când vrei vrea să înveţi să faci aluat de pandişpan, nu uita să mă suni, când o să te cerţi cu bunicul, gândeşte-te la ce îţi spun eu mereu: „prefă-te că nu îl auzi...”, când o să te gândeşti la ce a fost, nu plânge, gândeşte-te la ce va fi, trăieşte clipa cu intensitate maximă pentru că nu se ştie ce îţi va rezerva viitorul.

Spune "NU!" drogurilor

2010-05-09T12:43:00.001+03:00

O alta viziune asupra acestui subiect...

Traieste clipa

2010-05-04T20:55:00.002+03:00

De ce ne gandim mereu la ce este rau?,de ce nu traim ziua de azi ca si cand ar fi ultima?, de ce nu facem ceea ce ne dicteaza inima chiar daca nu este bine, in fond nu stim daca o sa aiba consecinte pozitive sau negative, de ce nu avem ochi pentru cei care tin la noi, ci doar pentru cei care nu au nicio treaba cu peroana noastra?
Poate pentru ca ne este frica, frica de a nu ramane dezamagiti ca ultima data, frica de a nu mai trece peste, de a vorbi ore in sir despre cel care ti-a furat inima si capul, frica de a te mai uita inapoi, in trecut.
Nu negati faptul ca uneori aveti impulusri, cand va vine sa plecati desprte cu riscul de a rani pe cineva din viata voastra, dar nu suficient de puternice, nu va dau suficiente motive incat sa luati aceea hotarare.

Incapabila sa mai simt...

2010-05-02T21:04:00.002+03:00

Nu am crezut vreodata ca vreau sa fiu lasata in pace de cineva, de toti, de toate problemele din viata de zi cu zi, de toate sentimentele pe care sunt incapabila sa le conturez si, deci care nu ma ajuta cu nimic decat cu o eventuala durere de cap.
Sunt una din acele persoane care nu suporta sa stea singure, dar care a ajuns la un prag pe care o sa-l treaca cu greu si de aceea trebuie sa-si adune toata energia pe care o au ca sa depaseasca aceasta etapa neplacuta.
Sincer, nu stiu cu ce simt, cu ce iubesc, cu ce doresc... cred ca inima mea a incetat de mult sa-mi mai provoace aceste stari, cred ca totul se intampla in capul meu cu ajutorul imaginatiei bogate pe care o posed... nu stiu daca am visat sau a fost real, nu stiu daca ceea ce simt azi o sa mai simt si maine, nu stiu daca ranile sufletului meu vor disparea odata cu timpul sau isi vor lasa amprenta asupra mea. Chiar daca in ultima vreme eu traiesc pe principiul " nu vreau sa uit, vreau sa pastrez totul in aminterea mea, o amintire placuta"... am inceput sa cred din ce in ce mai putin in asta si acest fapt ma demoralizeaza. Simt ca nimeni, oricat de apropiat ar fi nu poate sa-mi aline ceea ce simt acum... cred ca se numeste suferinta, dar stiu sa o ascund atat de bine... incat parca as vrea sa pastrez o bucatica din ea pentru totdeauna.
Nu vreau sa sensibilizez pe nimeni, vreau pur si simplu sa caut adanc si sa ma descopar, incetul cu incetul, cine sunt eu cu adevarat?... nimeni important as putea spune. Am ajuns in faza in care daca intreb pe cineva ce calitate am imi spune ca sunt "hot", dar parca nu era raspunsul pe care vroaim sa-l aud, sau poate ca era. Si chiar daca ar fi asa, ce e cu asta? la ce imi foloseste ca sunt hot? la nimic va zic eu... nici din partea persoanei respective nu primesc nimic.
Mai bine asa...Incapabila sa mai simt, sa mai aud, sa mai vad.

Sa merg inainte sau inapoi?

2010-04-29T09:02:00.004+03:00

Uneori este atat de dificil sa raspund la intrebarea asta, desi teoretic ar trebui sa mergem inainte, sa nu ne mai gandim la ce a fost, dar cateodata nu avem cum.
Cand in trecut ai trait clipe atat de frumoase, urmate apoi de o cadere brusca... nu stii ce sa crezi, ce sa faci, ce sa simti. In viitor te vor astepta clipe la fel de frumoase sau poate chiar iti vor depasi asteptarile, dar nu ai aceea garantie.
Este greu sa gandesti cu ceea ce trebuie, nu cu sufletul... gandim cu inima pentru ca ea ne doare mai tare decat capul, asa cred.
Pe cine sa asculti? Pe restul lumii si ratiunea ta?... Asta ar insemna sa-ti distrugi sufletul incetul cu incetul, sa pierzi pe drum acel sentiment ce l-ai trait in trecut si de care ti-a fost atat de dor.

De ce tu?

2010-04-21T21:47:00.003+03:00

Erai singura persoana care credeam ca o sa se tina de cuvant, credeam ca o sa fii alaturi de mine mereu, cu bune si rele, dar tu?.... ce ai facut? la prima greutate te-ai departat de mine, de sufletul meu. Te-ai aruncat in bratele altui fluture ce avea sa te cuprinda mai bine?!
Iar tu, prieten vechi... credeam ca iti pasa de mine, ca nu ai renunta la mine in favoarea altcuiva, chiar daca ar fi mai bun.
Imi este greu sa ma gandesc la tot ce am petrecut impreuna, la acele clipe de sinceriate... nu cred ca o sa le mai destainui nimanui, imi este frica de altcineva, de cum va reactiona.
Singur ai ales asta si imi pare rau..., dar au sa-mi calce pragul multi fluturi noi si interesanti, poate o sa-i cunosti candva.

El sau Ea?

2010-03-28T20:04:00.003+03:00

Nu stiu daca va-ti dat seama, dar in randurile ce urmeaza o sa vorbesc despre un subiect foarte dezbatut in zilele noastre si foarte practicat dealtfel. O sa vorbesc despre motivele pentru care inseala barbatii, dar si femeile, despre gradul de repetare al celor doi, dar si despre sentimentele pe care acestia le simt dupa savarsirea unui astfel de fapt.
Eu, una nu am facut niciodata asa ceva si sper ca nici nu o sa fac deoarece mi se pare cel mai injositor fapt, totusi am fost acuzata de n ori ca am facut-o.
Ar trebui sa incep cu definitia acestui proces si anume inselatul, ce insemna el defapt?ÎNȘELÁ vb. 1. a ademeni, a amăgi, a încânta, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a trișa etc. Dupa cum puteti observa are numai sinonime negative, care nu pot genera o stare de bine pentru persoana aflata in postura de victima, dar la urma urmei nici pentru persoana care comite acest fapt.
Cineva mi-a zis o data ca nu minte, dar ca si-a inselat iubita justificandu-se "nu m-a intrebat niciodata daca o insel". Daca ii intrebi pe barbati de ce inseala o sa-ti spuna ori ca nu primesc ce vor, ori ca erau beti, ori ca iubita are prea multe migrene lunare, ori ca a pus pe ea cateva kilograme, ori ca este insarcinata, in timp ce femeile o sa-ti dea un raspuns clar: au fost atrase de altcineva cu mai multi muschi pe cm patrat, cu o masina mult mai buna decat actualul Logan si poate cu creier mai putin pentru a il controla mai usor.
Toate acestea ma duc cu gandul la o urmatoarele intrebari: daca actuala/ul iubit/a nu indeplineste aceste conditii de ce sa-ti mai irosesti timpul cu el/ea si nu cu unul/una mai bun/a? De ce sa-l mai inseli cand el este oricum "inselat" de viata? De ce sa aiba onoarea sa te intalneasca, sa te atinga, sa te miroasa?
Nu vreau sa judec pe nimeni deoarece circumstantele sunt diferite, dar acesti oameni sunt fara scrupule... cum sa traiesti cu gandul ca persoana de langa tine crede toate cuvintele frumoase pe care tu i le spui? Trebuie sa fii cinic sau mult prea important.
Spre deosebire de barbati femeile nu sunt constante in a insela, ele fac asta de catvea ori, dar apoi isi dau seama si renunta la unul dintre parteneri, in timp ce barbati cred ca au o anumita satisfactie sa se stie doriti de doua sau mai multe femei, cu riscul de a le pierde pe amandoua.
In concluzie :
FETELOR NU INSELATI!!!! deoarece va stricati tenu daca afla iubitul.

Face to face or online?

2010-03-18T17:07:00.002+02:00

Nu am inteles niciodata de ce unele persoane( nedezvoltate mental) perfera sa aiba o relatie de scurta durata, virtuala.
Cand vrei sa faci parte dintr-o relatie se zice ca vrei pe cineva aproape de sufletul tau, care sa te inteleaga, sa te iubeasca, sa-ti fie alaturi neconditionat. Si deci, cum ar putea sa indeplineasca aceste conditii prietenul online? Cum poti sa spui ca ai un prieten sau ca ai fost cu persoana respectiva daca tu nici macar nu ai atins-o?
Cred ca aceasta categorie de oamenii sunt atat de singuri, incat sunt dispusi la orice.
Sincer, eu daca as face asa ceva m-as simti ultimul om... calcata in picioare de cine stie ce ratat care isi pune poze la avatar cu muschii altuia, care ma vrajeste cu replici invechite, dar care tin la o fraiera de 16 ani.
Deja imi imaginez ce fel de discutii plictisitoare poti avea cu un asemenea individ, care nu o sa te cunoasca niciodata, nici ca cel mai mare dusman al tau.
Avantajele unei asemenea "relatii" nu sunt multe, dar beneficiile uneia de lunga durata nu poti sa le numeri pe degete.
Acest post are o dedicatie speciala;)

Here comes the sun

2010-03-15T21:00:00.002+02:00

Eu inca visez la ziua in care va veni primavara, in care voi primi prima floare ce are sa prevesteasca acest lucru, in care ma voi simti libera... usurata de toate acele haine greoaie si mangaiata de prospetimea albului imaculat.
Ma gandesc cu noastalgie la acele momente ce nu cred ca se vor mai lasa mult asteptate.
La nenumarate plimbari prin parc alaturi de cineva drag, la o inghetata cu ciocolata si menta savurata indelung, la mirosul inviorator al naturii, la golul din stomac care se pare ca numai de acest anotimp mai poate fi provocat si nu in ultimul rand la numararea norisorilor pufosi ce vegheaza deasupra noastra.
Mie dor...

O sa-mi lipsesti...

2010-03-10T21:32:00.002+02:00

Pentru ca:
- nu o sa mai am cu cine sa-i barfesc pe cei pe care nu ii suport
- nu o sa mai am cu cine sa beau cafeaua in weekend
- nu o sa mai am cui sa-i zic "te iubesc solo"
- nu o sa mai ma sune nimeni sa-mi inveseleasca ziua
- nu o sa mai am cui sa-i zic chestii picante
- nu o sa mai am cu cine sa rad despre Julie
- nu o sa mai aiba cine sa-mi dea bancuri de pe net
- nu o sa mai aiba cine sa ma intrebe daca postul de pe viatadecacat.net este scris de mine =))
- nu o sa mai aiba cine sa ma pupe dulce cand ne intalnim
- nu o sa mai aiba cine sa-mi zica " esti proasta?"..."si eu te iubesc"
- nu o sa mai am la cine sa ma plang daca ma plictisesc
- nu o sa mai fie nimeni prin preajma daca tu pleci... te iubesc mult si vreau sa stii ca in momentul asta imi pare rau ca pleci, chiar daca nu pentru mult timp.
P.S: - nu o sa mai am de la cine sa imprumut pantofii cu toc cui decat dupa ce te intorci:P

Daca-i alba nu e neagra?

2010-03-08T21:43:00.002+02:00

De ce trebuie sa ghicesc eu mereu ce gandesc oamenii? Nu puteti fratilor sa va lasati sufletul, mintea, imaginatia la vederea oricui?
Am un miserupism total de tot ceea ce ma inconjoara...cred ca este din pricina faptului ca azi este 8 Martie, ziua femeii, prea mult narcisism feminin cred ca ajunge sa dauneze starii emotionale.
Am impresia ca pot sa controlez totul, dar cred ca ma insel amarnic... ca am lumea la picioare... ca pot sa obtin orice cu un zambet ironic, ca pot sa fac misto de altii doar pentru ca stiu ca nu prea are nimeni acel instinct de a se certa cu mine dintr-un motiv copilaresc.
Imi vine sa strig... sa scriu despre ceea ce simt, dar nu stiu cum, nu stiu ce si despre ce, nu stiu cum sa-mi arat sentimentele..., in scris este o confuzie totala.

"căci eu iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte."

2010-02-27T15:52:00.002+02:00

Nu vreau sa copiez pe nimeni, dar pur si simplu simt ca un titlu mai sugestiv decat acesta nu puteam gasi.
Cred ca toti ar trebui sa-i urmam exemplul poetului L.Blaga... sa ne depasim conditia care ne-a fost data de Sus si sa incercam sa integram in aceasta si acel sentiment profund, inaltator... numit iubire.
Sa visam si sa speram mai mult decat ne este permis, sa ne cufundam in necunoastere si tristete... sa gresim, sa suferim pentru ca odata cu ele vine si o raza de soare, care are sa ne mangaie si sa ne ocroteasca sufletul de cele ce au fost prea puternice pentru el.
Sa visam la o strangere de mana din partea unei persoane de neatins, la un rasarit de soare pe plaja, ce are sa ne insenineze ziua cu prospetimea sa.
Sa ne bcuram de prima floare care are sa prevesteasca primavara, de prima atingere a unor buze dulci... de ziua pe care am ajuns sa o traim si de noaptea in care vom pleca spre necunoastere.

Mogulule, te simti?

2010-02-15T10:45:00.004+02:00

Mda... oricine poate sa-si dea cu parerea ca d-aia este un blog si d-aia ti-am aprobat comentariul. As vrea sa te vad scriind un post despre defectele mele... cred ca as rade copios, dar oops!! tu nu stii sa scrii... condoleante.
Se simte in aer un miros de lasitate, ba asta care le iei apararea acelor puncte roz. Te crezi mai ingenioasa si cu idei mai multe?... te provoc:P.
Stiu ca nu o sa accepti asta, deoarece esti mult prea banala si simpla ca sa-ti bati capul cu prblemele altora... asta nu ar putea-o face decat "omul de geniu";), totusi ar fii o distractie la superlativ sa te vad chinuindu-te cu persoanele verbului " a suge". Cred ca asta faci tu din moment ce arunci cu acuzatii fara baza, si nu mi-o baga pe aia ca te refereai la faptul ca mananc banane la scoala, nu te crede nimeni.
Tu nu stiai ca a 2-a mea pasiune este sa-mi bat joc de pipite fara creier ca tine? sincer, ar trebui sa-ti faci transplant.
In concluzie, zic sa stai in banca ta ca eu nu cred ca m-am luat de tine, pana acum;)). Nu te tine nici sa spui cum te cheama, asa ca eu nu am ce vorbi cu acest gen de persoane, care pun criticile de genu asta pe primul plan.
See ya!

A murit regalitatea

2010-02-11T11:00:00.003+02:00

Peste tot unde ma duc este imposibil sa nu vad vreo pustoaica (16-17 ani), care sa se creada cine stie ce printesa, cu parul ars de la solar, dar drept ca tabla de pe casa, scuze palat... cu buzele tuguiate, umflate de la atata frecusi si cu imperdonabila replica " Lasa-ma in pace!"
Din aceasta replica baietii din ziua de azi ar putea intelege opusul pentru ca se zice ca atunci cand o "printesita" zice nu, este defapt da.
Stiti ce adora cel mai mult pe lumea asta micile " pitzi"?
SCLIPICIUL:X:X... daca le zici de asa ceva in combinatie probabil cu Hannah Montana (nu stiu de ce este asa de populara prostia) sunt cele mai fericite de pe lume.
Ieri am vazut o astfel de tipa intr-un centru comercial imperuna cu sora ei. Ia ghiciti?!... ambele se comportau la fel la vederea unei astfel de papusi. Deci, concluzia este ca creierul unei fete care face asa la 17 ani este de 3 ori mai mic decat normalul.
In momentul in care au inceput sa desfaca ambalajul cea mare si-a rupt o unghie, dar stati "chil" deoarece imediat si-a scos pila magica impodoboita cu tot felu de paietele si totul a revenit la normal.
In momentul urmator a venit mama fetelor, care cu afectiune ia pus mana pe fata celei mari. In secunda urmatoare a zbierat usor ca o printesa ce era apostrofand-o pe mama: "...ia mana de pe fata mea!!! nu vezi ca nu m-am dat cu fond de ten ci numai cu pudra, pot sa fac cosuri in momentul asta... mana ta murdara."
Mama fetei tot o pupa in cur amenintand-o ca la vara nu o sa mai vada ea Parisul ci doar Hawai... un fel de domnul Goe.
Specimene dastea o sa tot existe, trebuie sa ne invatam sa traim cu ele... sau nu!

Blogul unei prostituate de lux

2010-02-07T17:17:00.001+02:00

Inventat sau nu, blogul acestei tipe atrage deja mai ceva ca postarea lu' Zoso cu "Audi A sez". Toata lumea ii citeste povestile pe nerasuflate si spune: "Ce conteaza frate, poate sa fie si inventate, oricum sunt super tari!"
Deci fals sau nu, deja nu mai conteaza, se va vinde! :))

http://curvette.wordpress.com

Nu va simtiti?

2010-02-06T21:15:00.002+02:00

Pe bune frate!
Chiar nu?... cum reusiti?
Nesimtirea e atat de acaparatoare incat la un moment dat ajungi sa-ti dai seama ca nu mai ai scapare, dar totusi incerci, te zbati, faci ceva, nu stai cu mainile in san si privesti cum cei de langa tine se indeparteaza de propria-ti persoana.
E frustrant sa vezi cum persoanele la care ti cu adevarat isi cauta alte preocupari care, desigur nu te includ si pe tine. O sa ziceti "mda... de unde stii tu asta? esti cumva o frustrata?"
Trebuie sa recunosc ca sunt in anumite momente si ca am trecut si prin aceasta parte de miserupism.
Nu este bine deloc, nu faci altceva decat sa critici pe toata lumea, fie ea buna sau rea, nu te gandesti decat la tine "tu esti cel mai bun" si spui ca nu te intereseaza comentarile celorlalti chiar daca nu este asa... nu are cum sa fie asa!
Ok... acum pot sa zic ca sunt din nou o frustarat fara viata, care nu are altceva de facut decat sa citeasca despre viata altora ea neavand una.
Tocami am citit un post... un subiect foarte dezbatut de multa lume, in special de cei ca noi:)).
O sa va zic doar atat: nu mai fiti atat de inapti incat sa va uitati la tot felul de marionete ale presei, care nu fac altceva decat sa vanda si sa va absoarba creierul care va mai ramas... pana in 2012.
Ma refer la tot felu de "pitzi" pe care le intalnim si in viata de zi cu zi. Saracele ele nu au nicio vina pentru ca se iau dupa cele mai celebre fete de la noi.
Sincer, nu stiu ce am vrut sa scriu aici... nu stiu ce a iesit.

Like a butterfly...

2010-02-03T19:47:00.006+02:00

Atat de liber sa zboare in aceasta lume... in care nu va trai pentru mult timp. Profita de viata ca si cand ar fi ultima zi, pentru ca sunt constienti de faptul ca in orice clipa pot vedea luminita de la capatul tunelului.
Asa ar trebui sa simtim cu totii... ar trebui sa fim noi insine mai importanti decat alti, pentru ca ceilalti nu ne garanteaza nimic. Eu, in schimb imi girez fericirea in schimbul unui sarut sau a unei strangere de mana, in schimbul unui semn din partea pesoanelor la care tin.
Nu mi se pare ca a fii egoist inseamna acelasi lucru cu cel specificat mai sus. Toata lumea spune ca daca nu ti mai mult la cel de langa tine decat la propria-ti persoana esti nesuferit, nesimtit. Nu este asa, viata ne invata sa traim nesuferit si oamenii care o alcatuiesc.
Nimeni nu mai tine la nimeni, nu se mai implica emotional, pasional sau general.
De ce?... pentru ca le este frica de un refuz. Cel mai tampit lucru. Mereu m-am dat cu capu de zid si inca nu am renuntat la ideea de a spune ce am pe suflet. Daca te iubesc, te pup, iti arat ca tin la tine daca te urasc te calc in picioare in cel mai josnic fel cu putinta (asta nu tine de comportament).
Nu stiu cum sa inchei... , dar tin neaparat sa va reamintesc ca fiecare este diferit si ca RESEMNATI-VA, unii dintre noi nu s-au nascut in locul potrivit.

Acelasi sange, suflet diferit

2010-01-30T21:49:00.001+02:00

Doamne cat a trecut si pur si simplu nu imi vine sa cred ca ne-am racit asa de mult... cat imi lipsesc povestile aberante si barfele ce ii includeau pe colegii mai mari.
Cat imi lipseste ora de romana si palpitatile dinaintea ei, farsele pe care le facem la telefon pentru a ne gasi o ocupatie si zambetul unui baiat mai mare... "ce e val, ca valu trece."
Oricum ar fii fost ramane unic!

Miss Lory you are "simply the best"!!!!

2010-01-09T21:18:00.004+02:00

Nu sunt fana Loredana, si totusi m-a impresionat enorm de mult in momentul in care a inceput sa faca ce stie ea mai bine, sa cante.
Pentru prima oara in viata mea am simtit acea senzatie cand ti se ridica parul de pe maini. Este absolut fabulos de frumos.
In ciuda faptului ca este o persoana asa de importanta s-a dat jos de pe scena si a venit in mijlocul multimii, care o aclama. Nefiind suficient, s-a urcat pe un scaun si a inceput sa danseze si sa pupe pe cine ii iesea in cale. Am profitat de moment si am tinut-o de mana:X:X. Dupa concert a dat autografe tuturor persoanelor care au dorit acest lucru.
Am fost la multe concerte, dar niciun artist nu a facut asa ceva. Poate ar trebui sa invete toti cate ceva de la ea, pana si cei care se cred superiori.
Sa invete sa intre in sufletele oamenilor... sa le simta bucuria.

Ne dati ori nu ne dati?

2009-12-16T21:23:00.003+02:00

http://ipremii.com/index.php?r=c3X0

dati si voi un click/vot :P

mersi anticipat :X

A iesit Base...!!!

2009-12-07T20:22:00.003+02:00

La fiecare cinci ani aceiasi problema nationala, pe cine votam? Oare pe cine?, pe bune care sunt caracteristicile dupa care se alege un presedinte? Trebuie sa fie corupt?...hmm... pai asa s-ar explica;).
Poporul romana reprezinta o adunatura de ratati care au ramas la instinctul de turma si care nu sunt capabili, inca, sa decida in numele lor. Altfel nu inteleg de ce l-ar mai fi votat cineva pe "marinaru'" asta care nu da doi bani pe tara asta.
Nu zic ca Geoana ar da... nu, dar macar sa experimentam si prostia altora.
Se pare ca este simplu sa fraieresti douazeci de milioane de oameni... tehnica veche:
se ia una bucata Vantu si se pune sa faca propaganda, se iau circa un milion de oameni pentru a-i mitui pe alti si se astepta cateva zile pentru a vedea rezultatul.
Schimbati tactica baieti!!!... asa va stie lumea.

Gang bang or " gay band" ?

2009-11-11T10:02:00.002+02:00

La 16 ani majoritatea glumelor au tenta sexuala... pornografica, scarboasa.
Fiecare cunoaste pe cineva care e praf la engleza si pe care poti sa-l rogi sa-si dea cu presupusul in legatura cu sensul unui cuvant doar pentru a te tavalii pe jos de ras.
Ieri, la ora de chimie cand credeam ca totul e sfarsit de plictiseala (ora 19)un coleg s-a gandit sa-l intrebe pe "cel cu probleme" ( singurul cuvant pe care il stie in engleza fiind boss) ce inseamana gang bang?
Mare ne-a fost mirarea cand a zis ca inseamna banda de gay =)). Si ca deobicei si-a gasit si scuza perfecta : "am inteles gay band"...
Sigur ca apoi am continuat cu alte perversiuni la care s-a lasta bagubas, spunand simplu ca nu stie.

Te iubim " boss da' boss", ne faci viata mai frumoasa:))

Nu fugii...

2009-11-08T10:13:00.001+02:00

Nu fugii de mine cand spun ca te iubesc... gandeste-te, merită oare acea frezie primăvara pe care tu i-o oferi? Sa lasi totul in urma si sa privesti inainte?, fara nicun fior?, fara nicio picatura de ploaie scursa incet, incet pe obrazul rosu ca focul?, fara sa-mi spui acele doua cuvinte magice rostite alteori cu atata pasiune?
O sa-mi fie dor de plimbarile in miez de noapte, de sclipirea ochilor tai la vederea acelor bucatele sclipitoare... singurele care ne faceau sa traim cu visul acelei nopti, cu visul ca suntem inseparabili in aceasta viata, ca intotdeauna unul dintre noi il va impiedica pe celalalt sa faca o greseala, ce o sa ne doara pe amandoi.
O sa lasi in urma un suflet pustiit de raceala ta, care a trecut peste ierinile friguroase, dar nu indeajuns incat sa-ti uite dulceata buzelor, moliciunea pielii si mirosul imbatator al frunzelor de lamai.
Parca te simt langa mine, spunandu-mi ca totul va fii bine si ca ceea ce tocmai mi-ai spus este o halucinatie... o minciuna a vietii, un loc unde suferi ca mai apoi sa zambesti.
Stiu ca vrei sa ne fie bine si poate de aceea te indepartezi de mine... de existenta mea.
Primavara vine cu pasi repezi, iar frezile o sa apara in curand... fi fericit, dar gandeste-te mereu la mine.

Suflet de copil

2009-11-07T13:06:00.004+02:00

Cel dinati lucru care iti lumineaza viata este acel suras pur, pentru care ai patimit mult (poate) sau pe care ai vrut sa-l primesti in dar de la cei mai aprigi dusmani.
Un zambet poate schimba o viata, poate aduce "fluturi in stomac" sau chiar ranii pe cineva, daca nu este trimis cu dragoste si dulceta.
Atunci cand esti un pufulet gingas de nea totul ti se pare usor, parca ai plutii in tot ceeace inseamna viata. De aceea cu toti traim acele momente de nostalgie de cand eram copii, cand nu ne pasa de felul in care aratam, de vorbele rele ale oamenilor care acum ne ating fara sa vrem, cand nu eram constienti de rautatea presupusilor preiteni si mai ales cand nu ne certam cu lumea din jurul nostru doar pentru ca aveam 16 ani si trebuie sa ne aratam orgoliul si nepasarea.
Se spune ca de la varsta de 14 ani esti adolescent, nu mai esti copilas, ai mai sarit o treapta, dar eu cred ca toti avem o bucatica de suflet care apartine acelei perioade. Ganditi-va la prima zi de liceu... o adancitura in neant, in necunoastere. Frica ca vei intalnii oameni noi, care nu-ti impartasesc aceleasi sentimente si care nu o sa fie ca cei din "generala". In acest moment iti dai seama ca esti inca copil pentru ca altfel nu ai lasa aceea lacrima a trecutului sa-ti rascoleasca sufletul si sa-ti strice machiajul.
Esti inca copil deoarece mama este prima persoana la care apelezi atunci cand ai probleme, pentru ca schitezi un zambet la fiecare gluma (fie ea proasta), in magazine iti fura privirea vestitele papusi "Barbie" si masinile de curse...si pentru ca iti dai seama, tu copile ca este mai bine asa.
Sa spui adio! copilariei este cel mai trist lucru pe care l-ai putea face, sa spui adio! viselor, speranteloe, amintirilor.
Si totusi fiecare dintre noi isi doreste sa termine liceul si sa evadeze pe culmile gloriei, sa-si faca o cariera si sa aiba o familie, insa atunci cand ii va fii mai greu se va gandi cat ii era de usor acum ceva ani.
Nu spuneti STOP! copilului din voi, lasti-l sa zburde in inima voastra, sa va faca sa traiti intens fiecare clipa... cu zambetul pe buze mereu.

Old friend...

2009-10-14T19:47:00.001+03:00

Maine este una dintre zilele acelea de care iti pasa... "caprita" mea inplineste 16 ani!!!!
Sincer, nu-mi vine sa cred ca au trecut 9 ani de cand ne stim... cu bucurii, cu clipe neplacute, cu incercari ale vietii care ne-au consolidat relatia de prietenie. Au fost momente in care eram pe punctul de a zice "pas"... nu stiu din ce motiv(poate cunoasterea altor persoane care la prima vedere par mai interesante, poate din cauza unor mici discutii contradictori), cert este ca m-am trezit la realiate cu ajutorul lui Coss care nu a incetat sa-mi fie alaturi nicio clipa.
Ma simt norocoasa ca am o astfel de prietena alaturi de mine, mai ales ca nu ma asteptam ca dupa intrarea la liceu sa mai fim asa de apropiate.

Vreau sa stii ca te iubesc enorm de mult( stii mai bine ca nimeni ca eu nu zic "te iubesc" oricui), iti multumesc din inima ca esti alaturi de mine, ca ma inveselesti atunci cand sunt suparata, ca ma suni seara sa-mi zici ce ai facut la scoala, ca-mi povestesti despre viata ta sentimentala,ca mergi cu mine la cumparaturi, ca imi faci capu mare in legatura cu chestile care nu-ti convin, iei initiativa cand nu-ti place ceva sau cineva, te dai mare ca ti-ai luat nu stiu ce haine de la nu stiu ce firma:)), faci misto de tine, te apuca pandaliile pe strada si ne facem de ras...si pentru ca mi-ai luat de ziua mea un parfum de la Dior:))))))

TE IUBESC